Cea mai frumoasa zi..

Cand suntem vazuti..

2011-10-11T17:25:00.000-07:00

"what's got love to do with it" era la un momentdat un cantec. Din pacate oamenii vad ca se incurca intre „ceea ce trebuie sa fie” si „ceea ce este cu adevarat”. In asteptarea lui „ceea ce este cu adevarat” oamenii se leaga mai repede.. si cu prea mare usurinta de „ceea ce trebuie sa fie”. Sunt victime ale unor proiectii insuflate de societate, de false valori care se promoveaza excesiv in randul oamenilor, fara ca macar putini dintre acestia sa creada cu adevarat in ele. Nu spun sa creada.. ci sa le inteleaga macar, sa le cunoasca.. sa le simta, pur si simplu nu ajung acolo.. tocmai datorita acestui „ceea ce trebuie sa fie”.

Daca ar fi sa tratam acest aspect cu sinceritate pura, intr-un „ceea ce este cu adevarat”, atunci am putea spune ca multi suntem amici cu cei de langa noi, „colegi de apartament” cum spunea tatal cumnatului meu, si ar fi logic prin urmare sa ne tratam ca atare.. si nu ca niste persoane care se iubesc cu adevarat, ci poate ca niste parteneri de drum, un drum care poate lua oricand orice intorsatura in functie de ceea ce nutrim fiecare. In fond si la urma urmei nu ne leaga nimic unii de ceilalti.. ci pur si simplu ne-am obisnuit cu cel de langa noi, insa nu l-am considerat niciodata o persoana cu adevarat demna de toate gandurile si trairile noastre. In lipsa altor variante, ar fi firesc sa spunem ca „n-avem incotro.. mergem cu el/ea pana gasim altceva, pana poate gaseste si el/ea altceva .. si asta e!” Alte variante insa exista, si nu imi este clar cand acest „n-avem incotro” se transforma in compromisul sau confortul de „m-am obisnuit cu el nu mai caut mai departe”. In lipsa altor oferte.. aceasta poate ramane unica, mai ales daca persoana este si insistenta, ceea ce nu inseamna nici pe departe dragoste sau iubire.

Intr-un fel.. este firesc.. nevoia de siguranta ne indeamnsa sa ramanem in preajma cunoscutului. Ceea ce insa mi se pare fascinant la viata este ca in loc sa ne orientam toate eforturile catre cunoscut care ne poate conferii ceva satisfactii, implinirea si cunoasterea se dezvolta doar in necunoscut, in mister.

In pereglinarile mele in campurile cunoasterii am descoperit de multe ori 3 notiuni care se imbina, se combina, locuiesc impreuna si nu pot exista toate fara ca una dintre ele sa fie reala, solida si sanatoasa: Adevarul, armonia (intelegerea) si iubirea. Vreau sa fac abstractie de ceea ce reprezinta simbolistica fiecareia in parte, adica sa nu filozofam, si sa le iau pe ele in stare pura.. ceea ce reprezinta ele de fapt, si am sa fac o adaptare la subiectul care ne preocupa acum:

Adevarul – sinceritatea.. in loc sa ii spui celuilalt ca e unic/unica si ca nu mai vrei pe nimeni altcineva, mai degraba ii spui posibilitatea foarte reala ca sa mai existe si alte atractii in viata lui (la barbati chiar intr-un procent majoritar mai mare);

Armonia – reprezentata de intelegere, factor constituit din firesc.. sau din prea mult firesc as adauga pt reteta optima a iubirii, si aici pot mentiona un lucru relativ banal: PRIETENIA. Multi uita de cel mai important aspect al intelegerii si armoniei, cel care iti hraneste si adevarul si iubirea, si anume prietenia. Dar exact acea prietenie pe care o poti avea si fata de tovarasii de bere sau camarazii de arme. Fara sa fii prieten cu adevarat.. nu exista iubire.. pentru ca nu exista intelegere.. PT CA NU EXISTA DORINTA DE BINE A CELUILALT.. ci doar dorinta de bine de sine.

Iubirea – se naste si se construieste din prietenia bazata pe adevar si onoare, onoarea si dorinta de a-l informa pe cel de langa tine cu privire la cele mai mici schimbari din sinele tau, si de a face impreuna fata la ele, de a gasi intelegere ca intre prieteni, si de A LE IMPARTASI. Singuri fiind.. nimic nu e interesant!

De aceea devine mai interesanta persoana care imi poate intelege mai multe chemari, toate chemarile.. sau orice chemare, si fata de care eu ma pot arata, ma pot prezenta, ma pot etala. Dorinta noastra este sa ne aratam.. sa fim vazuti asa cum suntem, nu asa cum doresc altii sa ne vada. Dorinta noastra avida este de intelegere.. de recunoastere a ceea ce suntem. Cand ne putem arata asa cum suntem atunci rezonam.. atunci se naste afectiunea.. atunci se naste iubirea.

Multi adora desigur sa se iubeasca pe ei prin ochii celorlalti.. dar uita sa ii lase cu adevarat sa ii vada cine sunt ei.

„femeia e curva – barbatii sunt barbati” pare sa fie indrumatorul social care ne indica noua barbatilor cum sa pacalim femeile, si femeilor cum e mai bine sa viseze.

Si acum am sa iti raspund acolo unde consider ca am ceva de adaugat :

TU: cred ca iubim de mai multe ori in viata, doar ca de fiecare data e diferit, iar de fiecare data calitatile pe care le apreciem sunt diferite in functie de varsta noastra si de sistemul nostru de valori

Iubim de fiecare data cate putin cand rezonam cu o persoana.. si fata de fiecare persoana noi rezonam diferit. Prin „a rezona” spun pur si simplu ca anumite parti din noi sunt identificate, de catre noi insine si desigur de catre persoanele cu care intram in contact. Este un mod de a ne cultiva dealtfel, de a ne cunoaste pe noi si a descoperi noi parti din noi. Ne punem efectiv in fata unor noi situatii si parti noi se nasc.. se dezvolta si se intaresc atunci cand ele sunt obsevate, recunoscute si „vazute”. Iubim atunci si mai mult cand mai multe parti din noi isi gasesc intelegerea la o persoana. Iubim cel mai mult atunci cand orice parte din noi este inteleasa de catre o persoana.

In mare parte.. problemele ni le facem singuri. Un singur lucru spun raportat la aceasta: nu exista frustrari fara asteptari.

TU: pot sa l tin pe cel de langa mine la curent cu sentimentele mele, insa nu cred ca ma pot angaja sa l iubesc toata viata...cel putin nu pana acum !

Chestia cu angajamentul.. mi se pare in acest punct cel putin o greseala. E firesc si foarte sanatos sa exist prioritati intr-un cuplu si atributii pentru fiecare partener. Tocmai in sensul ca „tin cont de parerea ta”. In momentul insa in care celalalt nu mai tine cont de mine.. nu mai este prieten cu mine.. nu il mai intereseaza ceea ce vreau eu, si acest angajament isi pierde sensul. Cu alte cuvinte poate fi si perena.. daca insa dorintele mele vor fi luate in seama, INDIFERENT DE NATURA ACESTORA. Cine suntem noi sa stabilim chemarile naturii.. sau sa ne impotrivim lor. Cred ca ratiunea ne-a fost daruita data nu sa ne dicteze cum sa fim fara sa tinem cont de noi, ci sa o cultivam in functie de ceea ce suntem cu adevarat. Dar ca sa ajungem acolo.. multi dintre noi trebuie sa sara nenumarate ganduri ale falselor aparente. Fata de cei care putem fi asa cum suntem din toate punctele de vedere.. fara sa fim judecati, ci luati ca atare, fata de aceia vom dezvolta rezonanta maxima si libertatea deplina.. si tocmai ea, libertatea, ne va lega de ei.

TU: ...majoritatea isi doresc fidelitatea, insa ei de fapt isi doresc sa fie iubiti.... ma mint singura?!

Ai surprins foarte frumos acest lucru. Asa este.. asta e si parerea mea! Din ce am vazut.. pe femei nu le deranjeaza enorm de mult ca un barbat sa mearga cu o femeie (si fac abstractie aici de canoanele societatii care ne impun sa ne deranjeze acest lucru), insa le deranjeaza faptul ca sunt mintite. A insela este egal mai degraba cu a mintii .. decat cu a face sex cu o alta persoana. Spun ca femeile sunt mai intelepte in acest caz, barbatii raman legati de conotatia sociala reprezentata de acest act, si sunt raniti in orgoliul lor inutil, nepermitandu-le sa priceapa ceva mai mult in spatele acestui zid.. fata de care nu vor sa treaga. Problema e una singura daca se merge pe „ceea ce nu intelegem trebuie omorat”.

TU: asa cum vad eu lucrurile o relatie hranitoare presupune reciprocitate... fiecare ofera ceva si amandoi "cresc" gratie acestui "schimb"

a iubi inseamna a-l ocroti pe celalalt in esenta lui, inseamna grija

nu poti spune ca iubesti o floare, pe care uiti sistematic sa o uzi sau nu iubesti un caine pentru care nu ti faci timp sa iesi cu el afara

si nu iubesti un om daca nu ai grija de nevoile lui, iar aceste asunt diferite de dorintele lui. te iubesc se traduce pentru mine cu imi pasa de tine ..

A-l ocroti pe celalalt.. inseamna intradevar.. grija.. grija fata de dorintele si chemarile lui, de necesitatile lui. A iubi pe celalalt inseamna a te gandi la ceea ce isi doreste el.. nu ceea ce iti doresti tu. In acest fel e bine sa existe reciprocitatea.. pentru a exista iubirea, „Imi place binele tau.. nu doar binele meu”. Adevarata satisfactie e atunci cand persoana de langa tine e fericita.. Unii barbati au intuit ca asta este de fapt realizarea cea mare.. n-au fost insa sinceri pana la capat.. si au inceput sa sara garduri si prin urmare sa aiba lacune la capitolul „acceptarea este cea care precede intelegerea”.

TU: nu mi amintesc sa fii simtit vreodata fluturii din stomac sau sa mi se taie picioarele din senin, la o intalnire neasteptate cu un el

Fluturii.. sunt acea rezonanta nascuta atunci cand o persoana ne vede cu adevarat cine suntem.. ce suntem.. cand ne intelege chemarile noastre.. dorintele noastre, si stim ca fata de acea persoana ni le putem implini.

Cand suntem vazuti..

jocul de-a marea..

2010-10-24T08:26:00.000-07:00

Cat de mult mi-a placut sa sorb marea din tine. Stateai goala in toata splendoarea ta pe cearsaf in timp ce prietena ta se lupta cu o umbrela incercand sa o introduca in nisip. In timp ce imi aratai ca il citesti pe Kafka sub soarele darnic de vama, incercam sa gasesc un cusur corpului mladios de 19 ani, sanilor tai mari si proaspeti. Dar Kafka..? Surprinzator pentru frumusestea ta, dar altfel nu aveai ce cauta acolo in acel loc in care barierele timpului se ridica doar pentru cei cu spiritul viu. Imi aruncasei cateva sageti in zilele precedente, si, cum tocmai imi intrasem in forma optima, am decis ca este momentul sa ma apropii. M-am ivit prietenos, in acelasi costum liber de ifose si la moda in zona, pentru ca dupa un scurt schimb de opinii sa te intreb daca ai chef sa vii in mare cu mine. Te-am prins de mana la intrarea in mare unde spuma valurilor incepuse sa ne rasfete, iar valurile ne impingeau inainte si inapoi.. agitandu-ne. Iti mai dadeam drumul la mana sa te las sa te simti libera pentru ca putin mai tarziu sa te prind din nou de talie. Mana imi aluneca usor pe abdomenul tau imprejur cand iar te-am lasat. In acest joc ne-am apropiat mai mult si cu o mana incercam sa te prind intr-o atingere cu totul. Te-am intors si te-am catarat pe mine din mangaieri. In apa erai mai usoara, lucru ce imi permitea sa te tin cu usurinta din mici ridicari, iar tu ca sa ma ajuti ti-ai petrecut picioarele dupa soldurile mele... dar cu grija sa nu imi dai prea mult de inteles.

Cu toate astea gura ta a inceput sa imi alunece pe buzele mele gustand in acelasi timp si spuma mari. Stand la mine in brate te mai opreai si te uitai la mine. Te uitai la mine si parca nu iti venea a crede. Sa fiu eu acela?

Jocul a continuat nestingherit de privirile oamenilor din jur. Eram ca doi delfini ce se pierdeau intre granitele apei si ale aerului, pentru ca am inceput sa iti sarut tot corpul, iar asta insemna sa ma pierzi sub apa care parca devenise aer. In acele momente ma simteam una cu natura, nimic nu imi mai era potrivnic pentru ca ma infratisem cu ea.

Degetele mele se jucau cu labiile inflorite de placere ale sexului tau care urla a fi patruns de ele. Intai unul, pe urma doua... trei. Constiinta sexului safe, ne stirbea dorinta de a ne pierde in placerea carnala unde cel putin eu vroiam sa te patrund pana in peretele de final si sa raman acolo o perioada buna. Brusc m-ai pierdut de la suprafata apei pentru ca limba mea sa se joace cu marea din interiorul tau. Faptul ca sunt un bun inotator m-a ajutat sa ma bucur de aceste sorbiri cat mai mult timp. Iti savuram fiecare intrand... pe rand.

Am stat si ne-am jucat asa pret de jumatat’ de ceas, timp in care oamenii din jurul nostru de la doi pasi nu mai existau. Te-am baut, si m-ai supt ca pe un fruct al marii... al marii oare?

.. am parasit marea pentru a revenii la tarmul vietii unde la o distanta de cativa metrii se respectau alte reguli. M-am intins pe spate respirand soare si pe urma scurt pe burta sa te vad cum te indepartezi dupa ce ti-ai luat ramas bun. M-ai lasat acolo intins cu fata la soarele care mi-a asternut pentru cateva minute un zambet larg pe fata. Sper ca nu am facut urme de riduri la gura...

istoria numelui lui

2010-10-15T06:57:00.001-07:00

si eu m-am gandit mult.. dus si intors.. Sa ii pun nume straine.. sau romanesti.. ca aici toata lumea alearga dupa nume straine de parca schimbarea de acolo incepe. M-am gandit sa ii dau Dan Mihnea - Mihnea vru sotia, si Dan vrui eu. Simplu, la obiect si cuprinzator. Cand insa l-am vazut.. am realizat ca nu merge deloc. S-a nascut.. si el era si el vioi.. parca ceva altfel decat Dan.. era cum imi doream eu.. in primele lui ore.. aveam sa imi dau seama ca e corect, just, bland, puternic, ager, vanjos.. va fi un vanator bun. De trofee?? nu.. De impliniri in viata.. si isi va lasa amprenta asupra lumii prin ceea ce va savarsii si va presara prin armonie. L-am simtit puternic, inteligent si un leader innascut. A stiut din prima exact cum sa suga, ca si cum ar fi exersat de o viata. In afara instinctului de supravietuire, pe care il are puternic infiripat, alaturi de cel al vietii.. ii voi da intelepciunea de a culege roadele cele mai de pret in implinirea sufletului, in desavarsirea armoniei a tot ce exista si coexista, si puterea de a ajunge acolo unde isi va dori.
L-am numit Sebastian - derivat al unei insule din Grecia - Sebastos, de unde veneau oameni venerati. Sebastos - veneratul.

Scurt memento al unei scurte si intense trairi..

2010-07-30T05:53:00.000-07:00

Avizi de trairi, sarutari, imbratisari si iubiri, ne-am adapostit in umbra locului unde ne-am gustat prima oara din pofte, .. intr-o statie de metrou. Atunci, curiozitatea nebuna ne-a cuprins si te-am invitat sa ma gusti si sa te infrupti din madularul intarit si scos la iveala in plina statie de metrou, la umbra unei coloane. M-ai gustat..
De data aceasta, pofta a dat pe afara si s-a petrecut in ultima clipa, inainte ca fiecare sa isi ia metroul in directia sa. Precum cafeaua care da in foc .. la fel s-au scurs si hainele de pe noi, facand loc iubirii.
Nebunia actului a crescut cu atat mai mult cu cat stiam ca dupa coloana care de abia ne acoperea imbratisarea, in care eu ma pierdeam in tine, lumea isi vedea de treburile ei firesti, nebanuind ce se poate intampla la numa 2 metrii de ei. Te-am prins intr-o foame avida, caci doar aceasta ne era dorinta, sa ne gustam. Realizand insa aceasta ne-am intrebat.. de ce sa nu mergem pana la capat.. S-a asternut linistea placerii in jurul nostru, zgomotele au devenit mai infundate si doar zambetele noastre au mai urlat. Privirea ta, asa cum vedeam din spate, era la muchia dintre griji si placere, dar imi dadeam seama ca grija era din ce in ce mai putin importanta.

Incredibil dar juisam intr-o statie de metrou in plina zi, la o ora de varf. Nebunia ne-a facut sa ne bucuram ca niste copii mici si sa sarim tinandu-ne de maini si imbratisandu-ne. Incredibil.. dar chiar se intamplase .. satisfactia se joaca si acum in piepturile noastre.

***

...........da puuuuuuuuuui si grija ce-o citeai pe fata mea, pe masura ce crestea placerea-n mine, surprinzandu-ma mai mult sau mai putin, date fiind circumstantele (locul, ceasul care ticaia), era aceia nu neaparat de a fi surprinsa de cineva, ci de nu cumva de a fi intrerupti din mijlocul orgasmelor atat de neasteptate, atat de surprinzatoare in modul in care le-am simtit...vai, cat mi-au placut..., probabil si faptul ca ele au fost precedate initial de incercarea esuata datorita aparitiei unui calatopr fara stare, dar care-mi rascolise tot trupul, aproape ca nu-mi venea a crede ca nu aveam sa te am , dorintra era deliranta si ...pana la urma, imposibilul a devenit posibil si a fost.....hm, fantastic...nu-mi venea sa cred...cand te-am simtit prima data in mine o placere atat de calda mi-a inundat trupul, incat chiar nu mai conta nimic, vroiam sa fii acolo , sa nu mai iesi , mmmmmmmmm, si cum am mai trait clipa si cat m-am bucurat cand te-am simtit pentru a doua oara-n mine, iar si iar , Dumnezeule, cu aceeasi caldura, .....pui, am avut doua orgasme fantastice, nu stiam decat, dupa ce-am plecat, ca vreau sa te am din nou asa....mmm, pui, fantastic...mda, al cuvant nu-mi iese, dar chiar a fost "O dimineata fantastica".....MIIIIIIIIIIIAAAAAAAAAAAAAAAAAAUUUUUUUUUUUUUUUUU........

p.s. tocmai am inghitit in sec......suntem nebuni....

Daruire

2010-03-10T03:07:00.000-08:00

Mi te-ai deschis si te-ai abandonat mainilor mele. M-am aplecat peste spatele tau sa musc relieful mic si ascuns al muschilor care te cambrau usor catre mine. Imi placea sa te simt sub mine cu toata energia care te traversa si care ma rascolea. Ceafa era fixata cu o mana, iar cealalta indeparta una dintre fese, pentru ca pofta penetrarii sa cunoasca mai putine oprelisti in drumul si ritmul ei frenetic. Degetul mare a alunecat firesc si usor in anusul tau care era deja umed si pofticios de o astfel de atingere. El a devenit si punctul fix al unei prize prin care puteam sa te trag parca mai bine in mine, dar si un punct de contemplare din care puteam sa ma minunez de placerea pe care o traiai.
Mana mi-a alunecat de pe ceafa pe langa gat, sub barbie, ridicandu-ti capul pe spate catre mine. Vroiam sa iti vad privirea in timp ce te posed si fata ta gingasa care nu mai facea nicio grimasa ca si cum erai pierduta. Totusi gura ta s-a deschis catre mine sa te sarut, iti muscam buzele, si te scuipam pe fata, dar nu renuntam la ritmul acelei melodii care trecea prin mijlocurile noastre. Raceala stropilor care se prelingeau pe fata ta erau semnalul ca te rupsesei cu totul de lumea comuna, permitandu-ti sa te deschizi si mai mult altor si altor provocari ale acelui moment.
Te-am lipit cu trupul tau de al meu intr-o imbratiare a unui brat peste sanii tai, lasandu-te sa imi asculti respiratia in timp ce buzele mele treceau fugar peste urechile tale. Bratul care te-a cuprins iti mangaia acum sanii intariti de pofta si ii dezmierda, luand sfarcurile intr-un joc ca si cum incercam sa le smulg.Te-am indepartat mai tarziu sa ma minunez de cambrarea trupului tau, fara sa te desprind de mine.

La un moment dat insa, te-am scos din mine pentru a te lasa in sa cazi in fata mea si sa ma sugi de fiecare particica a sexului meu, sa il lingi pe toate partile de jur imprejur si sa il resfeti cu toata adancimea gatului tau. Acum membrul greu, tare si gros avea sa te inece din cand in cand, facandu-te sa lacrimezi si urma sa iti scoata saliva adunata din gat si sa ti-o prelinga pe toata fata. Te-ai supus ascultatoare tuturor dorintelor mele traindu-mi placerea si prin scuipaturile care in acest timp mai cadeau pe fata ta, acoperind-o de naclaierile placerii. Pe nepregatite aveam sa te intorc din nou cu spatele si sa imi var organul hamesit de atata pofta in tine.. sa te fac sa urlii de placere pentru ca iti simtisem dorinta ta de a te patrunde acolo.. adanc. Din nou mijlocul tau mi se deschidea parca si mai mult, permitandu-mi sa te patrund si mai adanc. Acolo, in acea adancime, ma loveam de fiecare data ca de un perete capsular care troznea de placere la fiecare impingere. Tot mijlocul tau era acum moale si deschis in mainile mele si vedeam cum acel punct avea sa se transforme in punctul maxim al placerii tale, care te facea sa gafai necontrolat si sa te darui total acelei contre.
Ignituri necontrolate ieseau din pieptul tau pe gura-ti frageda, spargand linistea si lovindu-se de peretii acelei incaperi, ca niste ecouri de cristal ce imi mangaiau auzul si care imi spuneau in traducerea lor.. "nu te opri.. da-mi.. da-mi cat merit ... da-mi ca vreau si la naiba..!!! da tare.. !nu te sfii.. da mai tare bestie.. ah.. ce te urasc pentru asta!" Privirea ta rea plina de ura combinata cu mirarea binelui care te petrecea o aruncai acum catre mine spunandu-mi sa nu cumva sa ma opresc. O fixai in ochii mei si o vedeam cum devine din ce in ce mai intensa.. mai puternica dar nu o intorceai de la mine pana cand intr-un final s-a transformat din ura in suferinta dulce a placerii ... Vedeam cum te prabusesti si te daruiesti cu totul extazului. Ochii ti se inchideau iar tipatul ti s-a pierdut intr-un geamat aerisit lung si prelung de extaz.. Zaceai acum in balta placerii si a "pacatului", asa cum le place sa creada unora, .. a"pacatului" de a fi descoperita.. deschisa lumii acesteia si universului ei

ploaie de vara

2010-03-01T13:13:00.000-08:00

O cunosteam de ceva vreme. Era casatorita si nu ii intelegeam totusi statutul. Sotul ei ii cauta aventuri, si prin asta el devenea efectiv un fel de peste, cautandu-i masculi care urmeau sa o posede ca pe o simpla prostituata. Era fantezia lui? A ei? sau ceva ce descoperisera impreuna ca modalitate de extindere a limitelor controlului pe care il stiau ei pana in acel moment?
Aveam sa ma conving cand intr-o seara a hotarat sa iasa sa ma intalneasca si pe mine. Vorbeam de mult despre anumite abordari mai dominatoare din partea barbatului, dar si despre lacasuri ale sufeltului in universul incomensurabil. Parea ca avem o unda comuna, in jurul caruia ne placea sa tesem eventuale idile. In acea seara aveam sa vin cu modesta mea masina, dar si cu nebuna indiferenta asupra acestui aspect. Ea parea ca nu reactioneaza. La urma urmei.. ea urma sa fie obiectul fanteziei sotului ei, dar pe care ea vroia sa o traiasca dupa pofta inimii. In seara aceea ma alesese pe mine.. cel care ii povestea despre abordari dure, dominatoare.. dar care nu dadea deloc semne de desconsiderare. Ba chiar ma dovedisem un atent urmaritor al celor mai sensibile aspecte ale cailor sufletului si ale intelegerii relationale, unde respectul fata de dorinta partenerului primeaza.
S-a urcat dezinvolta in trabantul meu.. fara sa stie unde urma sa ajunga. Afara ploua si intunericul asternuse linistea peste serile tarzii ale zilelor din mijlocul saptamanii.. preferatele mele pentru spectacolele inedite. Sub geaca de blugi care o proteja ceva de ploaie, avea o rochie de vara vaporoasa si niste cizme de piele intoarsa. Dupa ce am parcat masina langa un santier abandonat, ploaia se oprise. Aveam sa descopar aerul curat de seara de dupa ploaie si respiratia proaspata a vegetatiei de buruieni si arbusti care au populat santierul parasit, devenit maidan, de pe bulevardul fantanilor, vizavi de fostul magazin Calarasi.
Pasii rasunau placut a o plimbare de curtoazie.. linistita si incarcata de destainuiri. Insa, in acea seara, destainuirile aveau sa fie de alta natura decat cea verbala. Dupa un sarut scurt, foarte tandru si pasional.. urma sa o prind ferm cu mainile si sa o intorc, incet dar hotarat cu spatele catre mine, fara sa o scap din mana. I-am ridicat rochia si i-am rupt chilotii subtiri ca o sfoara, dupa care m-am pierdut cu gura intre fesele ei fragede. Limba ii desfacea si desfata cu pofta fiecare gaura intalnita in drumul lor. Fara sa uit de lucrurile importante, mi-am imbracat un prezervativ pe madularul gros si greu de pofta, pe care am inceput sa i-l var pe rand in fiecare gaura intr-un mod mai mult sau mai putin hotarat.
Maidanul era mare, plin de fundatii de beton si flora crescuta pe petele de pamant nepredestinat. Intrucat ne aflam pe o artera principala a acelui maidan, fiind expusi trecerii eventualilor inhabitanti, homeless si alti boschetari, am considerat firesc sa o tarasc si sa o imbrancesc pana in primul boschet mai ferit, pe al carui covor de iarba si buruieni urma sa o posed frenetic. In acel loc chiar nu mai tineam cont de nimic.. ma ingrijeam totusi ca suspinele ei sa nu fie urzite de teama sau durere. Animalul ei, sau mai bine zis animalul din ea era acum in mainile mele si torcea sub greutatea palmelor pe care i le atribuiam peste fata, peste sani si fese, si a scuipatelor bogate care explodau din gura mea peste corpul ei. Cu o mana in ceafa ii fixam apasat fata firava in pamant, la baza buruienilor, si cu cealalta ii administram palme, sau al carui deget il tintuiam in anus, tragand-o astfel catre mine pentru a o poseda mai aprig. Organul insetat de pofta i-i patrundea din cand in cand si in gatul hulpav deschis si el placerii, sufocand-o si facand-o sa regurgiteze cu lacrimi. Am intors-o cu fata in sus pentru a o patrunde cu sete, fixandu-i privirea de animal dominant in sarutari si scuipaturi ca intr-un ritual al vietii. In timp ce ii tineam ceafa cu parul strans in pumnul maini stangi, cealalta mana ii indesa in gura tzarana si radacinile de buruieni rupte din jur de pofta si extaz. O continuare trebuia sa existe! Jetul cald si aromat al extazului meu tasnea lovind-ui gura plina de tarana si iarba, dintii innegriti de pamant, gatlejul, pometii si fata mirata firava si gingasa.
Revenindu-ne intr-un tarziu pe o banca de pe marginea bulevardului sub lumina lampadarului stradal, la discutiile atente si grijuli despre tendintele sufletului, ea avea sa intrebe:
"unde e omul.. bruta.. care a fost acolo in acel maidan?"

Zile mai tarziu aveam sa aflu ca barbatul ei completa: "tipul asta ar trebui platit!"

Pour les femmes..

2009-10-27T02:55:00.000-07:00

Femeia.. este una si aceiasi, conectata la misterele universului, veriga de legatura si comunicare ce deznoada prin puterea ei si oranduieste dupa pofta si chemarea Lui.. sau, intr-o varianta mai nefericta, cu atat mai mult nefericita si pentru ea, ..dupa a ei pofta proprie.

Ziua care nu a existat..

2009-05-13T08:05:00.000-07:00

Nu s-a intamplat, nu a existat in mod real. Ne-am prins in aula atemporala a universitatii, unde am descoperit la ultimul ei etaj o sala de intruniri cu mese din pvc, banchete capitonate si un bar in spatele careia ne-am ascuns profitand de pustietatea de la acea ora. Lumina de pe holul scari era singura care, prin geamurile usii de la intrare, ne mangaia contururile corpurilor noastre aride de pofte si pe jumatate dezbracate. Am intins paltonul meu intors pe cimentul prafuit si te-am aruncat pe el cu un crac dezbracat. Ne-am bucurat de pozitia misionarului!!! s-ar putea numi acest capitol.., pozitia banala a cuplurilor plictisite, precum ne-am fi bucurat de cea mai extrema pozitie in cel mai public loc. De mult nu am mai putut sa ne simtim respiratia celuilalt inghesuindu-ne sub forta atractiei gravitationale, flamanzi fiind dupa o iubire normala. Genunchii mei si nada ta se resimteau, dar ce a mai contat cand ne bucuram din plin de patrunderea din acel unghi ale caror exploatari carnale de mult nu le-am mai simtit. Sexele noastre se reintalneau parca dupa ce fiecare a parcurs excursii indelungate in cele mai ciudate si departate colturi ale lumii si se bucurau de privelistea acelor descrieri cu o intelepciune a frumosului intens cultivata. Intorcandu-te, am descoperit un unghi nesperat de bun. Banalul "fa-te capra" a prins de data aceasta valente neasteptate. Manunchiul tau de muschi vaginali intermediari ma prindeau si parca nu imi dadeau voie sa ies si sa intru cand vroiam eu. I-am ascultat si m-am lasat cuprins de jocul lor copilaresc dar atat de insinuant, probabil tocmai datorita incarcarii energetice. Intram intr-un plin de bine si ma bucuram de plenitudinea trairilor tale.. Orgasmele se scurgeau prin crapatura acestui du-te vino sub forma izvoarelor clare. Mai tarziu, mi-ai prins capul pelvisului intr-o capsula de care nu puteam trece, imediat dupa intrare in spatele labiilor interne. Curand acest joc a dat nastere la stropi care s-au transformat in siroaie ce nu mai conteneau. Ne-am inundat hainele si pielea de sucul zamislit al placerii ce nu se mai oprea din tasnit. Te-am posedat intr-o imbratisare strivindu-te de podea. Pantecele tale ma fulgerau cand treceam de acea capsula a contractiilor tale. Ne-am pierdut juisand impreuna intr-o moliciune din care cu greu ne-am adunat oasele. Pofta-mi nu mi s-a oprit. Te-am prins din nou la perete, lipindu-te cu spatele de el, cu pantalonii in vine si cu pizda supuranda care se vroia sorbita de atingerea mea. Capul meu curios te-a patruns incet pana la jumatatea distantei. Plimbarile laterale ale soldurilor noastre dadeau noi sensuri placerii. Simteam cum se electrizeaza in tremuraturi tot corpul tau plecand de la secretul acelui loc. Marile O-uri se spargeau de pereti si iti cutremurau tot corpul. Miscarea lenta, plina de incarcare si sigura iti trezea vibratiile care iti dirijau atat gemetele cat si noile forme de placere pe care le vizualizam impreuna. Ne simteam in universul nostru chiar daca traiam in universitatea altora.
Intrucat talpile imi alunecau sub greutatea placerii noastre te-am imobilizat indiferent de comoditate.. pe o bancuta .. ca'ntr-un viol. Am vrut sa te posed salbatic pana la ultima picatura tasninda.
Suparat pentru ca asa ceva nu exista te-am luat de mana si am plecat...

What should be the purpose of life?

2009-02-17T07:31:00.000-08:00

O viata activa, cu multi copii, avand o cariera profesionala desavarsita, case mari si masina pentru fiecare membru? Sau o viata traita in intensitate la nivelul tranzitiei in societate bucurandu-ne de oamenii din noi care se reflecta in ceilalti? Oglinda retrovizoare a autoturismului pe care il conducem, ea ce reflecta oare? Realitatea? Traficul (cu accentul pe „i”)? Machiajul? Sau o privire intrebatoare a sinelui care se intreaba „Quo vadis”? Cand si cand, intersectiile ne deschid drumuri noi si intalnim oameni de care ne impiedicam sau alaturi de care traim cele mai frumoase si inedite experiente de pana atunci... Toate acestea din urma, pornesc de la un zambet ascuns in coltul ochiului unei persoane care te priveste din metrou, in care se ascunde scanteia vietii, scanteie declansatoare a tuturor partilor bune din tine si pe care instinctul tau animalic, subconstientul tau o urmeaza fara tagada, precum reflexul neconditionat care sta la baza formarii vietii pe pamant.

Are we human.. or are we dancers?

Am dori noi oare sa ignoram acea scanteie pentru lantul obisnuintelor cotidiene care ne cara si ne terfeleste de la punctul A pana la punctul B intr-un du-te vino ca intr-un balansoar? Vrem noi oare sa spunem ca asta este viata... un leagan al mortii? Nu suntem noi oare cei care ne dictam unul altuia sa nu depaseasca limita normalului? Nu suntem noi cei care ii aducem pe aceia care se indeparteaza de grup inapoi si ii pedepsim prin a-i ignora daca nu o fac?
In cazul asta.. suntem mult mai lipsiti de orientare decat pestele dintr-un banc de pesti, care in urma unui experiment condus de niste cercetatori, i-au fost distrusi (sau ametiti) centrii orientarii, si dupa care toti ceilalti pesti s-au luat si l-au urmarit.. pentru simplu fapt ca el era o componenta a grupului lor. Este si motivul pentru care noi ca oameni avem nevoie de leaderi, pentru ca nu stim de capul nostru (lucru ce imi aduce putin aminte de Hitler), si ne agatam de sensuri ale vietii dictate de catre altii. Singuri credem ca nu ne-am descurca. Iata cum, cei care se bucura de cel mai inalt si dezvoltat simt al realitatii si al intelepciunii, si care aleg sa stea singuri in pustietate perioade lungi, ajung sa devina conducatorii nostri spirituali. Doar asa reusesc ei sa se rupa de vuietul care ne atrage ca intr-o tromba pe toti, unde scopul principal nu e altul decat sa nu iesi de acolo.
Cei care aleg sa urmeze acea scanteie, de care vorbeam insa la inceput, vor vedea la propriu "doar o scanteie" din nemarginitul foc al vietii, si numai urmand-o vor reusi sa cunoasca si sa recunoasca focul in necuprinsul lui.

„Atentie se inchid usile!”

Adevarurile nu sunt decat niste informatii

2008-10-31T09:10:00.000-07:00

m-am tot lovit de acest cuvant "adevar" unde multi il considera ca fiind intotdeauna relativ, sau il considera fiind o taina intangibila. M-am surprins folosindu-l in discutii care au creat interlocutorilor semne de intrebare: "ce ma.. tu stii adevarurile?"

Intr-o discutie recenta pe mess am fost intrebat:
„ce te inspira in viata ta?”

„..a merge mai departe pe un drum deja deschis al armoniei si intelepciunii in pofida prejudecatilor. Si asta chiar daca se naste tot timpul un conflict cand exista o neintelegere si la fel.. dispar conflictele cand se descopera ce a provocat neintelegerea..

Adevarul in sine.. nu consta decat in informatia care ne lipseste pentru a intelege ceva. El este conditionat de nivelul informativ al fiecaruia si experienta omului raportata la noua informatie. Sunt convins ca fiecare poate intelege mai mult.. dar nu poate intelege foarte mult peste ceea ce stie.. totul se poate face cu pasi mici... ca la scoala.. a, b, c,.. nu toate odata. Prea mult cade greu si de aici am plecat si cu premiza ca adevarul il pot afla cu totii dar nu toata lumea este pregatita sa il cunoasca.

Mai mult de atat, el este constructiv cand vine cate putin si se intelege, si distructiv cand e prea mult. Nu poti tranti cuiva un adevar in fata asteptand ca respectivul sa se descurce cu el. Cei care il detin, detin totodata si responsabilitatea de a-l da mai departe intr-o forma constructiva. Desigur, ceilalti ramanand insa liberi sa aleaga daca vor sau nu sa il cunoasca.

Dar ce ma inspira in viata este dorinta de a trai in fiecare zi, zi dupa zi... cea mai frumoasa zi
pe scurt: iubirea, adevarul, armonia, intelegerea, pozitivismul"

cea mai frumoasa zi..

2008-10-30T00:14:00.000-07:00

obisnuiam sa crap diminetiile cu plimbari foarte matinale si sa fac amor pe strazi ... cu amanta.
si in timp ce noi zburdam cu zarile extinse de fericire si sufletul, care dadea pe afara de senzatiile si trairile avute .. radeam de oameni care inca dormeau pe ei si nu aveau ochi decat pentru drum si ganduri pentru munca.
Dupa ce ii trezeam cu tipetele nepasatoare de extaz, pe locatarii blocurilor in ale caror scari inca nu mijeau razele de soare , o rupeam la fuga ca niste copii pe straziile mangaiate de acelasi soare bland al diminetii care sigur radea si se bucura de noi. Ne tineam de mana si zambetele nu ne mai incapeau pe fata, piepturile jubilau de o explozie continua si ne miram de ce nu plutim.
Incepea o noua zi.. pe care o cununam in cantec de fericire pana la apus, mieunam prelung in "te iubescuri" care nu mai conteneau si decretam zi, dupa zi, dupa zi .... ca a fost cea mai frumoasa zi

Povestea culegatorului de perle

2008-10-29T04:05:00.000-07:00

inspirata din proverbul
„adevarul este o perla care iubeste adancul”

Trimis de regele tata al padurilor de demult, pentru a vegeha-o pe tanara domnita ce ajunsese la varsta fragedei tinereti, obisnuia sa ia forma unui greiere care ii canta in parul ei carliontat si lung. Fata, a carei frumuseti se impletea in prospetimea si firescul locurilor unde a crescut, il lua cu gingasie ii asculta cantul si il trimetea sa zburde prin poienita in care ea continua sa se scalde lipsita de griji, in razele obladuitoare ale soarelui. El zburda printre tufe pentru a ajunge in spatele unui copac sa isi poata relua forma de culegator de perle.. o admira cum se rasfata in sanul naturi si pleca la drumul lui, fericit ca mai luase o gura de viata. Tatal ei, regele, nu il lasa sa se apropie de ea sub adevarata lui infatisare. Spunea ca sunt adevaruri pe care ea inca nu e pregatita sa le cunosca. El, ii respecta dorinta si astepta ca mugurii ei de femeie sa incolteasca. Cand vor fi pocnit el va fi acolo sa ii vegheze si sa ii incurajeze sa se deschida. Atunci vor deschide ochii largi catre lume si ar fi pacat ca lipsa de consideratie a unor trecatori sa ii sperie si sa se inchida. Cu cat vor fi mai speriati, cu atat se vor deschide si mai greu.
Regele, celui care el ii salvase intelegerea cu regina dupa certuri lungi si indelungate, i-a permis sa se apropie de ea pentru ca avea incredere. Ca rod al iubirii renascute din ajutorul culegatorului de perle, aparuse ea, o floare gingasa neintinata de energia rea si impovoratoare a lumii. Parintii insa au stiut de ce sa o fereasca, insa stiau ca incet vine timpul ca ea sa cunoasca lumea cu toate partile ei bune si rele, cu tot ce are ea de oferit. Fara sa cunoasca si partea rea era ca si cum ar fi trimis-o pe o barca mica in mijlocul marii dezlantuite de furtuni. Au facut un lucru bun cand l-au ales sa vegheze asupra cresterii ei, astfel ca ea sa se poata bucura de darul de a fii femeie in tihna si intelepciune.

dupa-amiaza de plaja

2008-10-29T03:10:00.000-07:00

ma pierd in neantul lui "dolce fa niente" cu gandul la tine si la reflexia nisipului care iti lumineaza partea neexpusa la soare.. umbra care lumineaza. Pentru ca din umbra se nasc misterele si acolo se pot vedea si foamea neprihanita de a cunoaste, si dorinta nemarginita de a trai. Restul.. este ceea ce se vede in general. Pui dulce, cum mi s-ar transforma mainile in arcuse iscusite ce ar canta pe corziile intinse de pasiune ale corpului tau. Ce cantec ar iesi. Cum m-as infrupta din tine si cum te-as prinde de solduri pentru a te trage in mine in timp ce gura mi-ar saliva de placerea iubirii ce ne poarta. Cu violenta te-as imobiliza intr-o stransoare indiferenta de incomoditatea sau chinurile pe care le produce, pentru a te nimeri cu salbaticie inauntru si pentru a savura spectacolul oferit de disparitia madularului meu plin de pofta in trupu-ti neprihanit de atata dorinta. Te-as lasa scurgandu-te amortita in continuare in balta de amor, prada ciugulelilor pasarilor curioase de plaja, adunate de chemarea spectacolului vietii. Te-as lasa acolo la intamplarea universului. Acolo esti acasa.

timp

2008-10-29T03:06:00.000-07:00

m-am impiedicat intr-un moment,
mi-am ridicat privirea si te-am vazut
incercand sa ma ridic ti-am atins din greseala ...
piciorul, cu umarul
si geanta.. da, aveai o geanta frumoasa
cu siguranta plina de amintiri
mi-am cerut scuze si nedumerit m-am adunat pe picioarele-mi
cautand urme ale timpului pe haine
... nu eram patat, dar imi stergeam hainele cu mana
si capul s-a intors dupa tine
unde plecai?
"... d... Domnisoara! Nu cumva va apartine?"
"... acest moment?"
"S-au l-ati pus aici intentionat sa se impiedice lumea de el?"
N-ai spus nimic si ti-ai vazut de drum.
Am luat momentul cu mine si l-am agatat pe perete
Acum imi da putere in viata de zi cu zi
Si un zambet larg in buzunare

tango

2008-10-13T08:37:00.000-07:00

Un tango cu tine.. sa iti vad acea privire de furie, dorinta nemistuita, lupta cu indarjire... miscarile aprigi sa ne sfasie carnea de pe oasele uscate de atata dor, pasiune, suferinta, durere, lacrimi .. sa te vad cum te lasi pierduta si data iubirii.. cum iubirea te mistuie.. dar sa nu te las prada mistuirii.. sa folosim aceasta iubire pentru a ne inalta.. si a saluta cerul..
..vreau sa iti vad furia stapanita de arcusul viorii si dezlantuita in explozia dansului.. sa lasam sunetele instrumentelor sa curga prin noi si sa ne ravaseasca... un amestec intens de muzica si sentimente sa ne intinda trupurile si sa le plezneasca in pocnituri de bici din care sa sara iubirea..

mi-ar placea...

2008-10-09T23:41:00.000-07:00

"as vrea o zi sa fiu eu tu, sa te pot cunoaste si mai bine, sufletul meu drag, ca sa pot stii astfel mereu si mai mult cum sa te fac pe de-antregul fericit, iar tu sa-mi fii eu doar pret de-o singura si eterna clipa ... ca sa poti vedea cat de mult te iubesc..."

- ce poate fi mai frumos si mai deschis decat o astfel de declaratie. Ce poate fi mai intim, mai transparent si mai .. imi lipsesc cuvintele. Cand doi oameni isi spun asa ceva si nu au nicio rezerva nu poate fi vorba decat de suflete pereche.

Este probabil modalitatea cea mai ampla de a-ti arata iubirea, acolo unde cuvintele rostite si scrise impreuna cu faptele nu au reusit sa imbrace decat o parte din ea, si unde indiferent ce s-ar dezvolta in persoana fiecaruia amandoi vor gasi un drum sa se bucure de acel lucru impreuna.

E acea reflectie ca intr-o oglinda unde nu mai deosebesti daca mana ei pe pieptul tau este mana a ei sau a ta. Asta da contopire, cum frumos a sesizat si Pablo Neruda:

"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământşi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine."

si as mai adauga - ochii mei sunt plini de lacrimile tale

2008-10-06T07:02:00.000-07:00

O poveste

2008-10-06T05:06:00.000-07:00

eram chelner intr-o berarie restaurant din Germania... In Karlsruhe mai exact...unde se tineau si serate de tip medieval, si unde mancarea era servita cu mana, supele se sorbeau, iar oasele erau aruncate pe jos, iar toata lumea, dar toata lumea, era imbracat exclusiv in haine de tip medieval. Clovni se tineau de sotii si jonglau cu tot felul de lucruri, unii scuipau foc, eu eram imbracat in cavaler cu coif, sabie si colanti... Eram ca din poveste, insa pentru treaba cu pantalonii stransi.. toata lumea avea ceva de comentat, mai cu seama fetele... Doua dintre ele erau de-a dreptul rupte din peisajul medieval. Una avea par cret si blond, dar foarte bogat, iar cealalta avea o bonetica alba precum bunica din povestea cu scufita rosie, si era bruneta. Amandoua frumoase si focoase... Chiar le admiram felul in care aratau, dar doar dpdv "artistic"... Nu aveam sa stiu ce se va petrece ceva mai tarziu.
Seara trecea cu glumele tipice pentru oamenii care trebuiau sa se obisnuiasca cu felul de a servi tipic medieval, si tot ceea ce cuprindea aceasta seara... Noi deja obisnuiti stiam sa tratam clientii superior dar fara sa se supere. Poate ca am exagerat insa cu 2 dintre ei.. Ai ghicit, era chiar vorba despre cele doua. Le placeau foarte mult lichiorul pe care il serveam in flacari, si modul de prezentare. Sigur ca ma distram cand vedeam ca atmosfera se destinde.
Intre timp seara a devenit din ce in ce mai relaxata si lumea a inceput sa danseze si sa rada in hohote, iar eu eram nevoit sa trec printre ei pentru a-i servi, si sa le "poruncesc", din cand in cand sa faca loc sau le voi taia capul. Era un fel de act artistic, lumea il savura si pe masura ce trecea timpul puneau din ce in ce mai mult suflet in a participa. Cele doua personaje se bucurau din ce in ce mai mult cand ma vedeau venind din nou cu lichiorul arzand... se lasau pe mana mea. Se intampla des in bransha, mai ales cand oamenii se simt bine. ("..va simteti bine?"). Ba chiar pe ringul de dans comenziile le primeam de la o distanta din ce in ce mai mica din partea celei cu bonetica, pe care intre timp si-o daduse jos, si chiar vorbele veneau din ce in ce mai soptite. Imi dadusem seama ca ii facea placere sa imi vorbeasca in ureche si sa ma atinga cu buzele intre timp, la inceput, si ulterior chiar cu limba. Parea sa nu mai tina seama de faptul ca erau oameni in jur, si ca acei oameni erau chiar cunostiintele ei. Vroia sa ma sarute... am incremenit. NU ii pasa chiar deloc.. Mie insa da. Era locul meu de munca. Toane bune, toane bune.. ok! Dar era prea dangerous.. Poate asta ii si placea, ca imi pune pozitia in pericol. Vroia sa vada ce fac, sau chiar nu ii pasa? Ce te faci acum Alexandre? Inima imi batea in urechi, iar palmele imi transpirara subit. Nu era insa timp de stat.. Am profitat de o apropiere de a iei, moment in care ea imi sari direct in brate. E adevarat ca nu imi interzicea nimeni in mod direct sa dansez cu clientela... Nu era de insa un lucru oficial acceptat. Atata cat se simt clientii bine.. totul este ok. Ei bine, ma hotarasem in acel moment sa indeplinesc aceasta sarcina cu orice mijloc. Vorba aceea.. scopul scuza mijloacele! Si inca ce mijloace, mai bine spus.. ce talii, si cum se miscau ele.
Stiam un loc unde puteam sa ma intalnesc pe ascuns cu ea. Buze carnoase, ochi mari si albastrii .. o frumusete atipica nemtilor. Mi-a spus printre urechi ca e originara din Ungaria, dar ca nu a petrecut decat primul ei an din viata acolo. Par castaniu si plin de volum.. si niste sani mari foarte potriviti ca forma si marime. Puteam spune ca e ca o diavolita de femeie.
I-am raspuns sa mearga jos la toalete si ca am s-o urmez in scurt timp. Zis si facut. O vedeam cum se indreapta gales in locul indicat. Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai repede. Incercasem pana la acel moment ca toata lumea sa fie servita si sa nu aiba motive sa intrebe de mine. Oricum aveam nevoie de ceva timp... Dar timpul era foarte scurt. Am ajuns la toalete. Toaletele erau mari, spatioase si cu oglinzi multe. Te simteai bine cand te puteai privi aproape din toate unghiurile. Ea se spala pe maini si pe fata la una dintre chiuvete... Intai m-am asigurat ca nu mai erau alte persoane in jur. Auzul era atent la fiecare zgomot. Dupa ce m-am asigurat ca nu era nimeni in zona am prins-o de mana si am luat-o printr-o usa pana la toaletele de vara, unde nu intra nimeni oricum si era si intuneric... Odata ajunsi am inceput sa ne sarutam frenetic si sa ne strangem in brate. Am ridicat toga ei medievala si am fost placut surprins sa gasesc accesorile tipice unei femei focoase, adica pojartiere si ciorapi cu adeziv... Clasic.. dar ce fierbinte. Mi-a sarit in brate si s-a incolacit cu picioarele pe mine, timp in care cu o mana i-am dat chilotii la o parte iar cu cealalta mi-am desfacut rapid pantalonii si am scos la iveala dragonul hamesit de atata pofta si adrenalina, si pe care i l-am varat pulsand de placere fara ocoliri. S-a proptit din ce in ce mai bine in el, pana cand mi-am dat seama ca era pregatita pentru orice.. De pofta, dar si presat de timp nu mai stiam cu ce vroiam sa continui. Am dat-o jos de pe mine si fara sa-i spun, s-a lasat cu gura direct in penisul meu pe care a incercat sa il inghita pana s-a inecat in el. Ii placea sa o trag de cap si sa imi imping penisul cat mai adanc... pana ce i-au dat lacrimile iar gura ii era plina de saliva lipicioasa. Ieseam din cand in cand pentru a-i intinde saliva pe buze, pe obrajii ei fini si pe toata fata... Ii placea se pare foarte mult acest joc... Dar timpul ma presa .. incepusem, din pacate, sa ma gandesc ca poate cineva ma cauta... Era jobul meu in pericol doar. Am intors-o cu fundul in sus, iar ea s-a postat cu toate membrele pe podea intinse, necontand daca era sau nu murdar pe jos, astfel incat fundul ei imi venea tocmai la indemana. M-am jucat putin cu penisul in jurul ambelor gauri plesnindu-le pe rand, pana cand cu putina grija i l-am introdus in anus. Ea era ca dintr-o carpa in mainile mele, accepta orice si oricum o puneam. Mi-am dat seama ca ii placea mult aceasta ipostaza, drept pentru care am inceput sa imi imping soldurile in fesele ei din ce in ce mai violent... Ii dadeam cat puteam de tare, iar anusul ei era moale, deschis si surprinzator de curat... Fesele ei fine si racoroase imi cereau din ce in ce mai mult sa o lovesc cu palma si sa i le inrosesc... Mama ce ar mai fi iesit daca aveam mai mult timp.... si cate as fi facut daca nu ma stresa timpul, si gandul ca lumea ma cauta si nu stie unde sunt. Deja trecusera 15 minute, ceea pentru o sala plina de oaspeti.. poate fi chiar tragic. Dar mai mult de atat era tragic ca seful meu, patronul, sa imi observe lipsa nejustificata... nu mai vorbesc de ce s-ar fi intamplat daca ar fi aflat de ce am intarziat. Cine stie cum ar fi reactionat... Poate de nervi, dar si de invidie... ar fi chemat direct politia, sau ar fi spus... HEHEHE.. copile.. cand faceam eu dinastea.. HEHEHE!.. Dar nu puteam sa risc. Pe cat m-a deranjat faptul ca las o astfel de femeie la ananghie, care era pregatita sa faca orice pentru mine.... pe atat imi cresteau si grijile fata de slujba mea. Formele erau perfecte... si stiam ca am sa le tin minte multa vreme, dar cel mai mult imi parea rau ca nu ii puteam da atat cat avea ea nevoie si cat imi doream eu... si anume all the night long. Aveam sa termin dupa scurt timp in acel ritm violent lasandu-mi in colonul ei o incarcatura considerabila de samanta dragonica. Atunci a venit si momentul nedorit de penibil. M-am scuzat sec spunandu-i ca trebuie sa plec. In cateva secunde ne-am "recuperat" amandoi si ne indreptam catre usa. Auzul meu era oricum setat pentru a identifica alte eventuale persoane nedorite in preajma, si cum nu era nici un pericol am iesit aproape impreuna afara. Nici nu m-a bagat in seama. Mi-a aratat spatele cu mandrie si a iesit de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Putea sa nu imi pese ca oricare alt barbat, dar ma simteam ingrozitor... Nu aveam alta cale de ales. As fi vrut sa pot actiona in alt mod... Nu am gasit atunci, insa, nici o alta alternativa.

Te pup diana mea, ma intorc la treaba!

A nu stiu cata "cea mai frumoasa zi"

2008-09-15T05:36:00.000-07:00

...cea mai frumoasa zi ... a sufletului meu...

hm, pui...azi mi-ai adus lumina iar in suflet, pui drag, azi, mai mult ca niciodata....iubirea ta mi-a inalta sufletul la D-zeu...of , sufletul meu drag....cat te iubesc si ce frumos luminile orasului pe zi straluceau atat de pline de candoare si caldura pe cladirile vechi sau noi, pe stradutele mai largi sau mai inguste, printre pomisorii goi, acum in prag de iarna, cand parfumul seducator al acesteia ma face sa-mi doresc a gasi culcusu mereu la pieptul tau drag si atat de plin de iubire...

of pui, si trupul, in toata pleniudinea lui a simtit CU TOTUL, CELULA CU CELULA, toata voluptatea si splendoare dorintelor noastre navalind pasional, in torente, ridicandu-ne toate simturile intr-un atat de netagatuit urlet de placere, ce se impletea violent de suav cu simfonia sufletelor noastre, care, nicicand parca nu si-au cantat vreodata mai frumos iubirea...

pui....azi mi-ai aratat sufletul, plin de iubirea ta, lui D-zeu....

cat te iubesc, iubirea ta mi-e lumina, dragostea mea eterna....stiai?!...cat te iubesc

***

n-am cuvinte pui.. cat de frumos ai reusit sa surprinzi in cuvinte. Se vede clar ca sufletul ti-a fost calauza. Sufletul tau a dat cel mai puternic sens cuvintelor. Impletit in iubirea incredibila, m-a invaluit cu o explozie de esenta litera dupa litera. Iubirea asta ne face mai mari. Si mai pui ca suntem si doi in ea. Doi giganti pui scump si drag. Doi giganti.

Plutesc din nou si tot ce-ating se lumineaza,
Dau sens lucrurilor din jur
Deschid o lume'n ochiul ce-l privesc pe strada
Deschid un tel in fiecare sufletel.

O forta ma cuprinde si ma'nalta
Si ma ridica catre cer,
Pe toti ii invalui de speranta
Timpul il gadil l-a subrat nitzel.

te iubesc cat toata lumea ce a fost si ce va fi,
si mii de vieti nu mi-ar ajunge sa petrec alaturea-ti
universul nu ne mai incape nici pe-o mana
Printr-un sarut cu totul l-am sorbi.