luni, 1 martie 2010

ploaie de vara



















O cunosteam de ceva vreme. Era casatorita si nu ii intelegeam totusi statutul. Sotul ei ii cauta aventuri, si prin asta el devenea efectiv un fel de peste, cautandu-i masculi care urmeau sa o posede ca pe o simpla prostituata. Era fantezia lui? A ei? sau ceva ce descoperisera impreuna ca modalitate de extindere a limitelor controlului pe care il stiau ei pana in acel moment?
Aveam sa ma conving cand intr-o seara a hotarat sa iasa sa ma intalneasca si pe mine. Vorbeam de mult despre anumite abordari mai dominatoare din partea barbatului, dar si despre lacasuri ale sufeltului in universul incomensurabil. Parea ca avem o unda comuna, in jurul caruia ne placea sa tesem eventuale idile. In acea seara aveam sa vin cu modesta mea masina, dar si cu nebuna indiferenta asupra acestui aspect. Ea parea ca nu reactioneaza. La urma urmei.. ea urma sa fie obiectul fanteziei sotului ei, dar pe care ea vroia sa o traiasca dupa pofta inimii. In seara aceea ma alesese pe mine.. cel care ii povestea despre abordari dure, dominatoare.. dar care nu dadea deloc semne de desconsiderare. Ba chiar ma dovedisem un atent urmaritor al celor mai sensibile aspecte ale cailor sufletului si ale intelegerii relationale, unde respectul fata de dorinta partenerului primeaza.
S-a urcat dezinvolta in trabantul meu.. fara sa stie unde urma sa ajunga. Afara ploua si intunericul asternuse linistea peste serile tarzii ale zilelor din mijlocul saptamanii.. preferatele mele pentru spectacolele inedite. Sub geaca de blugi care o proteja ceva de ploaie, avea o rochie de vara vaporoasa si niste cizme de piele intoarsa. Dupa ce am parcat masina langa un santier abandonat, ploaia se oprise. Aveam sa descopar aerul curat de seara de dupa ploaie si respiratia proaspata a vegetatiei de buruieni si arbusti care au populat santierul parasit, devenit maidan, de pe bulevardul fantanilor, vizavi de fostul magazin Calarasi.
Pasii rasunau placut a o plimbare de curtoazie.. linistita si incarcata de destainuiri. Insa, in acea seara, destainuirile aveau sa fie de alta natura decat cea verbala. Dupa un sarut scurt, foarte tandru si pasional.. urma sa o prind ferm cu mainile si sa o intorc, incet dar hotarat cu spatele catre mine, fara sa o scap din mana. I-am ridicat rochia si i-am rupt chilotii subtiri ca o sfoara, dupa care m-am pierdut cu gura intre fesele ei fragede. Limba ii desfacea si desfata cu pofta fiecare gaura intalnita in drumul lor. Fara sa uit de lucrurile importante, mi-am imbracat un prezervativ pe madularul gros si greu de pofta, pe care am inceput sa i-l var pe rand in fiecare gaura intr-un mod mai mult sau mai putin hotarat.
Maidanul era mare, plin de fundatii de beton si flora crescuta pe petele de pamant nepredestinat. Intrucat ne aflam pe o artera principala a acelui maidan, fiind expusi trecerii eventualilor inhabitanti, homeless si alti boschetari, am considerat firesc sa o tarasc si sa o imbrancesc pana in primul boschet mai ferit, pe al carui covor de iarba si buruieni urma sa o posed frenetic. In acel loc chiar nu mai tineam cont de nimic.. ma ingrijeam totusi ca suspinele ei sa nu fie urzite de teama sau durere. Animalul ei, sau mai bine zis animalul din ea era acum in mainile mele si torcea sub greutatea palmelor pe care i le atribuiam peste fata, peste sani si fese, si a scuipatelor bogate care explodau din gura mea peste corpul ei. Cu o mana in ceafa ii fixam apasat fata firava in pamant, la baza buruienilor, si cu cealalta ii administram palme, sau al carui deget il tintuiam in anus, tragand-o astfel catre mine pentru a o poseda mai aprig. Organul insetat de pofta i-i patrundea din cand in cand si in gatul hulpav deschis si el placerii, sufocand-o si facand-o sa regurgiteze cu lacrimi. Am intors-o cu fata in sus pentru a o patrunde cu sete, fixandu-i privirea de animal dominant in sarutari si scuipaturi ca intr-un ritual al vietii. In timp ce ii tineam ceafa cu parul strans in pumnul maini stangi, cealalta mana ii indesa in gura tzarana si radacinile de buruieni rupte din jur de pofta si extaz. O continuare trebuia sa existe! Jetul cald si aromat al extazului meu tasnea lovind-ui gura plina de tarana si iarba, dintii innegriti de pamant, gatlejul, pometii si fata mirata firava si gingasa.
Revenindu-ne intr-un tarziu pe o banca de pe marginea bulevardului sub lumina lampadarului stradal, la discutiile atente si grijuli despre tendintele sufletului, ea avea sa intrebe:
"unde e omul.. bruta.. care a fost acolo in acel maidan?"

Zile mai tarziu aveam sa aflu ca barbatul ei completa: "tipul asta ar trebui platit!"

Niciun comentariu: