vineri, 31 octombrie 2008

Adevarurile nu sunt decat niste informatii

m-am tot lovit de acest cuvant "adevar" unde multi il considera ca fiind intotdeauna relativ, sau il considera fiind o taina intangibila. M-am surprins folosindu-l in discutii care au creat interlocutorilor semne de intrebare: "ce ma.. tu stii adevarurile?"

Intr-o discutie recenta pe mess am fost intrebat:
„ce te inspira in viata ta?”


„..a merge mai departe pe un drum deja deschis al armoniei si intelepciunii in pofida prejudecatilor. Si asta chiar daca se naste tot timpul un conflict cand exista o neintelegere si la fel.. dispar conflictele cand se descopera ce a provocat neintelegerea..

Adevarul in sine.. nu consta decat in informatia care ne lipseste pentru a intelege ceva. El este conditionat de nivelul informativ al fiecaruia si experienta omului raportata la noua informatie. Sunt convins ca fiecare poate intelege mai mult.. dar nu poate intelege foarte mult peste ceea ce stie.. totul se poate face cu pasi mici... ca la scoala.. a, b, c,.. nu toate odata. Prea mult cade greu si de aici am plecat si cu premiza ca adevarul il pot afla cu totii dar nu toata lumea este pregatita sa il cunoasca.

Mai mult de atat, el este constructiv cand vine cate putin si se intelege, si distructiv cand e prea mult. Nu poti tranti cuiva un adevar in fata asteptand ca respectivul sa se descurce cu el. Cei care il detin, detin totodata si responsabilitatea de a-l da mai departe intr-o forma constructiva. Desigur, ceilalti ramanand insa liberi sa aleaga daca vor sau nu sa il cunoasca.

Dar ce ma inspira in viata este dorinta de a trai in fiecare zi, zi dupa zi... cea mai frumoasa zi
pe scurt: iubirea, adevarul, armonia, intelegerea, pozitivismul"

joi, 30 octombrie 2008

cea mai frumoasa zi..

obisnuiam sa crap diminetiile cu plimbari foarte matinale si sa fac amor pe strazi ... cu amanta.
si in timp ce noi zburdam cu zarile extinse de fericire si sufletul, care dadea pe afara de senzatiile si trairile avute .. radeam de oameni care inca dormeau pe ei si nu aveau ochi decat pentru drum si ganduri pentru munca.
Dupa ce ii trezeam cu tipetele nepasatoare de extaz, pe locatarii blocurilor in ale caror scari inca nu mijeau razele de soare , o rupeam la fuga ca niste copii pe straziile mangaiate de acelasi soare bland al diminetii care sigur radea si se bucura de noi. Ne tineam de mana si zambetele nu ne mai incapeau pe fata, piepturile jubilau de o explozie continua si ne miram de ce nu plutim.
Incepea o noua zi.. pe care o cununam in cantec de fericire pana la apus, mieunam prelung in "te iubescuri" care nu mai conteneau si decretam zi, dupa zi, dupa zi .... ca a fost cea mai frumoasa zi

miercuri, 29 octombrie 2008

Povestea culegatorului de perle

inspirata din proverbul
„adevarul este o perla care iubeste adancul”

Trimis de regele tata al padurilor de demult, pentru a vegeha-o pe tanara domnita ce ajunsese la varsta fragedei tinereti, obisnuia sa ia forma unui greiere care ii canta in parul ei carliontat si lung. Fata, a carei frumuseti se impletea in prospetimea si firescul locurilor unde a crescut, il lua cu gingasie ii asculta cantul si il trimetea sa zburde prin poienita in care ea continua sa se scalde lipsita de griji, in razele obladuitoare ale soarelui. El zburda printre tufe pentru a ajunge in spatele unui copac sa isi poata relua forma de culegator de perle.. o admira cum se rasfata in sanul naturi si pleca la drumul lui, fericit ca mai luase o gura de viata. Tatal ei, regele, nu il lasa sa se apropie de ea sub adevarata lui infatisare. Spunea ca sunt adevaruri pe care ea inca nu e pregatita sa le cunosca. El, ii respecta dorinta si astepta ca mugurii ei de femeie sa incolteasca. Cand vor fi pocnit el va fi acolo sa ii vegheze si sa ii incurajeze sa se deschida. Atunci vor deschide ochii largi catre lume si ar fi pacat ca lipsa de consideratie a unor trecatori sa ii sperie si sa se inchida. Cu cat vor fi mai speriati, cu atat se vor deschide si mai greu.
Regele, celui care el ii salvase intelegerea cu regina dupa certuri lungi si indelungate, i-a permis sa se apropie de ea pentru ca avea incredere. Ca rod al iubirii renascute din ajutorul culegatorului de perle, aparuse ea, o floare gingasa neintinata de energia rea si impovoratoare a lumii. Parintii insa au stiut de ce sa o fereasca, insa stiau ca incet vine timpul ca ea sa cunoasca lumea cu toate partile ei bune si rele, cu tot ce are ea de oferit. Fara sa cunoasca si partea rea era ca si cum ar fi trimis-o pe o barca mica in mijlocul marii dezlantuite de furtuni. Au facut un lucru bun cand l-au ales sa vegheze asupra cresterii ei, astfel ca ea sa se poata bucura de darul de a fii femeie in tihna si intelepciune.

dupa-amiaza de plaja

ma pierd in neantul lui "dolce fa niente" cu gandul la tine si la reflexia nisipului care iti lumineaza partea neexpusa la soare.. umbra care lumineaza. Pentru ca din umbra se nasc misterele si acolo se pot vedea si foamea neprihanita de a cunoaste, si dorinta nemarginita de a trai. Restul.. este ceea ce se vede in general. Pui dulce, cum mi s-ar transforma mainile in arcuse iscusite ce ar canta pe corziile intinse de pasiune ale corpului tau. Ce cantec ar iesi. Cum m-as infrupta din tine si cum te-as prinde de solduri pentru a te trage in mine in timp ce gura mi-ar saliva de placerea iubirii ce ne poarta. Cu violenta te-as imobiliza intr-o stransoare indiferenta de incomoditatea sau chinurile pe care le produce, pentru a te nimeri cu salbaticie inauntru si pentru a savura spectacolul oferit de disparitia madularului meu plin de pofta in trupu-ti neprihanit de atata dorinta. Te-as lasa scurgandu-te amortita in continuare in balta de amor, prada ciugulelilor pasarilor curioase de plaja, adunate de chemarea spectacolului vietii. Te-as lasa acolo la intamplarea universului. Acolo esti acasa.

timp


m-am impiedicat intr-un moment,
mi-am ridicat privirea si te-am vazut
incercand sa ma ridic ti-am atins din greseala ...
piciorul, cu umarul
si geanta.. da, aveai o geanta frumoasa
cu siguranta plina de amintiri
mi-am cerut scuze si nedumerit m-am adunat pe picioarele-mi
cautand urme ale timpului pe haine
... nu eram patat, dar imi stergeam hainele cu mana
si capul s-a intors dupa tine
unde plecai?
"... d... Domnisoara! Nu cumva va apartine?"
"... acest moment?"
"S-au l-ati pus aici intentionat sa se impiedice lumea de el?"
N-ai spus nimic si ti-ai vazut de drum.
Am luat momentul cu mine si l-am agatat pe perete
Acum imi da putere in viata de zi cu zi
Si un zambet larg in buzunare

luni, 13 octombrie 2008

tango

Un tango cu tine.. sa iti vad acea privire de furie, dorinta nemistuita, lupta cu indarjire... miscarile aprigi sa ne sfasie carnea de pe oasele uscate de atata dor, pasiune, suferinta, durere, lacrimi .. sa te vad cum te lasi pierduta si data iubirii.. cum iubirea te mistuie.. dar sa nu te las prada mistuirii.. sa folosim aceasta iubire pentru a ne inalta.. si a saluta cerul..
..vreau sa iti vad furia stapanita de arcusul viorii si dezlantuita in explozia dansului.. sa lasam sunetele instrumentelor sa curga prin noi si sa ne ravaseasca... un amestec intens de muzica si sentimente sa ne intinda trupurile si sa le plezneasca in pocnituri de bici din care sa sara iubirea..

joi, 9 octombrie 2008

mi-ar placea...

"as vrea o zi sa fiu eu tu, sa te pot cunoaste si mai bine, sufletul meu drag, ca sa pot stii astfel mereu si mai mult cum sa te fac pe de-antregul fericit, iar tu sa-mi fii eu doar pret de-o singura si eterna clipa ... ca sa poti vedea cat de mult te iubesc..."

- ce poate fi mai frumos si mai deschis decat o astfel de declaratie. Ce poate fi mai intim, mai transparent si mai .. imi lipsesc cuvintele. Cand doi oameni isi spun asa ceva si nu au nicio rezerva nu poate fi vorba decat de suflete pereche.

Este probabil modalitatea cea mai ampla de a-ti arata iubirea, acolo unde cuvintele rostite si scrise impreuna cu faptele nu au reusit sa imbrace decat o parte din ea, si unde indiferent ce s-ar dezvolta in persoana fiecaruia amandoi vor gasi un drum sa se bucure de acel lucru impreuna.

E acea reflectie ca intr-o oglinda unde nu mai deosebesti daca mana ei pe pieptul tau este mana a ei sau a ta. Asta da contopire, cum frumos a sesizat si Pablo Neruda:

"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământşi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine."

si as mai adauga - ochii mei sunt plini de lacrimile tale

luni, 6 octombrie 2008

O poveste

eram chelner intr-o berarie restaurant din Germania... In Karlsruhe mai exact...unde se tineau si serate de tip medieval, si unde mancarea era servita cu mana, supele se sorbeau, iar oasele erau aruncate pe jos, iar toata lumea, dar toata lumea, era imbracat exclusiv in haine de tip medieval. Clovni se tineau de sotii si jonglau cu tot felul de lucruri, unii scuipau foc, eu eram imbracat in cavaler cu coif, sabie si colanti... Eram ca din poveste, insa pentru treaba cu pantalonii stransi.. toata lumea avea ceva de comentat, mai cu seama fetele... Doua dintre ele erau de-a dreptul rupte din peisajul medieval. Una avea par cret si blond, dar foarte bogat, iar cealalta avea o bonetica alba precum bunica din povestea cu scufita rosie, si era bruneta. Amandoua frumoase si focoase... Chiar le admiram felul in care aratau, dar doar dpdv "artistic"... Nu aveam sa stiu ce se va petrece ceva mai tarziu.
Seara trecea cu glumele tipice pentru oamenii care trebuiau sa se obisnuiasca cu felul de a servi tipic medieval, si tot ceea ce cuprindea aceasta seara... Noi deja obisnuiti stiam sa tratam clientii superior dar fara sa se supere. Poate ca am exagerat insa cu 2 dintre ei.. Ai ghicit, era chiar vorba despre cele doua. Le placeau foarte mult lichiorul pe care il serveam in flacari, si modul de prezentare. Sigur ca ma distram cand vedeam ca atmosfera se destinde.
Intre timp seara a devenit din ce in ce mai relaxata si lumea a inceput sa danseze si sa rada in hohote, iar eu eram nevoit sa trec printre ei pentru a-i servi, si sa le "poruncesc", din cand in cand sa faca loc sau le voi taia capul. Era un fel de act artistic, lumea il savura si pe masura ce trecea timpul puneau din ce in ce mai mult suflet in a participa. Cele doua personaje se bucurau din ce in ce mai mult cand ma vedeau venind din nou cu lichiorul arzand... se lasau pe mana mea. Se intampla des in bransha, mai ales cand oamenii se simt bine. ("..va simteti bine?"). Ba chiar pe ringul de dans comenziile le primeam de la o distanta din ce in ce mai mica din partea celei cu bonetica, pe care intre timp si-o daduse jos, si chiar vorbele veneau din ce in ce mai soptite. Imi dadusem seama ca ii facea placere sa imi vorbeasca in ureche si sa ma atinga cu buzele intre timp, la inceput, si ulterior chiar cu limba. Parea sa nu mai tina seama de faptul ca erau oameni in jur, si ca acei oameni erau chiar cunostiintele ei. Vroia sa ma sarute... am incremenit. NU ii pasa chiar deloc.. Mie insa da. Era locul meu de munca. Toane bune, toane bune.. ok! Dar era prea dangerous.. Poate asta ii si placea, ca imi pune pozitia in pericol. Vroia sa vada ce fac, sau chiar nu ii pasa? Ce te faci acum Alexandre? Inima imi batea in urechi, iar palmele imi transpirara subit. Nu era insa timp de stat.. Am profitat de o apropiere de a iei, moment in care ea imi sari direct in brate. E adevarat ca nu imi interzicea nimeni in mod direct sa dansez cu clientela... Nu era de insa un lucru oficial acceptat. Atata cat se simt clientii bine.. totul este ok. Ei bine, ma hotarasem in acel moment sa indeplinesc aceasta sarcina cu orice mijloc. Vorba aceea.. scopul scuza mijloacele! Si inca ce mijloace, mai bine spus.. ce talii, si cum se miscau ele.
Stiam un loc unde puteam sa ma intalnesc pe ascuns cu ea. Buze carnoase, ochi mari si albastrii .. o frumusete atipica nemtilor. Mi-a spus printre urechi ca e originara din Ungaria, dar ca nu a petrecut decat primul ei an din viata acolo. Par castaniu si plin de volum.. si niste sani mari foarte potriviti ca forma si marime. Puteam spune ca e ca o diavolita de femeie.
I-am raspuns sa mearga jos la toalete si ca am s-o urmez in scurt timp. Zis si facut. O vedeam cum se indreapta gales in locul indicat. Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai repede. Incercasem pana la acel moment ca toata lumea sa fie servita si sa nu aiba motive sa intrebe de mine. Oricum aveam nevoie de ceva timp... Dar timpul era foarte scurt. Am ajuns la toalete. Toaletele erau mari, spatioase si cu oglinzi multe. Te simteai bine cand te puteai privi aproape din toate unghiurile. Ea se spala pe maini si pe fata la una dintre chiuvete... Intai m-am asigurat ca nu mai erau alte persoane in jur. Auzul era atent la fiecare zgomot. Dupa ce m-am asigurat ca nu era nimeni in zona am prins-o de mana si am luat-o printr-o usa pana la toaletele de vara, unde nu intra nimeni oricum si era si intuneric... Odata ajunsi am inceput sa ne sarutam frenetic si sa ne strangem in brate. Am ridicat toga ei medievala si am fost placut surprins sa gasesc accesorile tipice unei femei focoase, adica pojartiere si ciorapi cu adeziv... Clasic.. dar ce fierbinte. Mi-a sarit in brate si s-a incolacit cu picioarele pe mine, timp in care cu o mana i-am dat chilotii la o parte iar cu cealalta mi-am desfacut rapid pantalonii si am scos la iveala dragonul hamesit de atata pofta si adrenalina, si pe care i l-am varat pulsand de placere fara ocoliri. S-a proptit din ce in ce mai bine in el, pana cand mi-am dat seama ca era pregatita pentru orice.. De pofta, dar si presat de timp nu mai stiam cu ce vroiam sa continui. Am dat-o jos de pe mine si fara sa-i spun, s-a lasat cu gura direct in penisul meu pe care a incercat sa il inghita pana s-a inecat in el. Ii placea sa o trag de cap si sa imi imping penisul cat mai adanc... pana ce i-au dat lacrimile iar gura ii era plina de saliva lipicioasa. Ieseam din cand in cand pentru a-i intinde saliva pe buze, pe obrajii ei fini si pe toata fata... Ii placea se pare foarte mult acest joc... Dar timpul ma presa .. incepusem, din pacate, sa ma gandesc ca poate cineva ma cauta... Era jobul meu in pericol doar. Am intors-o cu fundul in sus, iar ea s-a postat cu toate membrele pe podea intinse, necontand daca era sau nu murdar pe jos, astfel incat fundul ei imi venea tocmai la indemana. M-am jucat putin cu penisul in jurul ambelor gauri plesnindu-le pe rand, pana cand cu putina grija i l-am introdus in anus. Ea era ca dintr-o carpa in mainile mele, accepta orice si oricum o puneam. Mi-am dat seama ca ii placea mult aceasta ipostaza, drept pentru care am inceput sa imi imping soldurile in fesele ei din ce in ce mai violent... Ii dadeam cat puteam de tare, iar anusul ei era moale, deschis si surprinzator de curat... Fesele ei fine si racoroase imi cereau din ce in ce mai mult sa o lovesc cu palma si sa i le inrosesc... Mama ce ar mai fi iesit daca aveam mai mult timp.... si cate as fi facut daca nu ma stresa timpul, si gandul ca lumea ma cauta si nu stie unde sunt. Deja trecusera 15 minute, ceea pentru o sala plina de oaspeti.. poate fi chiar tragic. Dar mai mult de atat era tragic ca seful meu, patronul, sa imi observe lipsa nejustificata... nu mai vorbesc de ce s-ar fi intamplat daca ar fi aflat de ce am intarziat. Cine stie cum ar fi reactionat... Poate de nervi, dar si de invidie... ar fi chemat direct politia, sau ar fi spus... HEHEHE.. copile.. cand faceam eu dinastea.. HEHEHE!.. Dar nu puteam sa risc. Pe cat m-a deranjat faptul ca las o astfel de femeie la ananghie, care era pregatita sa faca orice pentru mine.... pe atat imi cresteau si grijile fata de slujba mea. Formele erau perfecte... si stiam ca am sa le tin minte multa vreme, dar cel mai mult imi parea rau ca nu ii puteam da atat cat avea ea nevoie si cat imi doream eu... si anume all the night long. Aveam sa termin dupa scurt timp in acel ritm violent lasandu-mi in colonul ei o incarcatura considerabila de samanta dragonica. Atunci a venit si momentul nedorit de penibil. M-am scuzat sec spunandu-i ca trebuie sa plec. In cateva secunde ne-am "recuperat" amandoi si ne indreptam catre usa. Auzul meu era oricum setat pentru a identifica alte eventuale persoane nedorite in preajma, si cum nu era nici un pericol am iesit aproape impreuna afara. Nici nu m-a bagat in seama. Mi-a aratat spatele cu mandrie si a iesit de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Putea sa nu imi pese ca oricare alt barbat, dar ma simteam ingrozitor... Nu aveam alta cale de ales. As fi vrut sa pot actiona in alt mod... Nu am gasit atunci, insa, nici o alta alternativa.


Te pup diana mea, ma intorc la treaba!