mi-ar placea...

"as vrea o zi sa fiu eu tu, sa te pot cunoaste si mai bine, sufletul meu drag, ca sa pot stii astfel mereu si mai mult cum sa te fac pe de-antregul fericit, iar tu sa-mi fii eu doar pret de-o singura si eterna clipa ... ca sa poti vedea cat de mult te iubesc..."

- ce poate fi mai frumos si mai deschis decat o astfel de declaratie. Ce poate fi mai intim, mai transparent si mai .. imi lipsesc cuvintele. Cand doi oameni isi spun asa ceva si nu au nicio rezerva nu poate fi vorba decat de suflete pereche.

Este probabil modalitatea cea mai ampla de a-ti arata iubirea, acolo unde cuvintele rostite si scrise impreuna cu faptele nu au reusit sa imbrace decat o parte din ea, si unde indiferent ce s-ar dezvolta in persoana fiecaruia amandoi vor gasi un drum sa se bucure de acel lucru impreuna.

E acea reflectie ca intr-o oglinda unde nu mai deosebesti daca mana ei pe pieptul tau este mana a ei sau a ta. Asta da contopire, cum frumos a sesizat si Pablo Neruda:

"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământşi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine."

si as mai adauga - ochii mei sunt plini de lacrimile tale