inspirata din proverbul
„adevarul este o perla care iubeste adancul”
Trimis de regele tata al padurilor de demult, pentru a vegeha-o pe tanara domnita ce ajunsese la varsta fragedei tinereti, obisnuia sa ia forma unui greiere care ii canta in parul ei carliontat si lung. Fata, a carei frumuseti se impletea in prospetimea si firescul locurilor unde a crescut, il lua cu gingasie ii asculta cantul si il trimetea sa zburde prin poienita in care ea continua sa se scalde lipsita de griji, in razele obladuitoare ale soarelui. El zburda printre tufe pentru a ajunge in spatele unui copac sa isi poata relua forma de culegator de perle.. o admira cum se rasfata in sanul naturi si pleca la drumul lui, fericit ca mai luase o gura de viata. Tatal ei, regele, nu il lasa sa se apropie de ea sub adevarata lui infatisare. Spunea ca sunt adevaruri pe care ea inca nu e pregatita sa le cunosca. El, ii respecta dorinta si astepta ca mugurii ei de femeie sa incolteasca. Cand vor fi pocnit el va fi acolo sa ii vegheze si sa ii incurajeze sa se deschida. Atunci vor deschide ochii largi catre lume si ar fi pacat ca lipsa de consideratie a unor trecatori sa ii sperie si sa se inchida. Cu cat vor fi mai speriati, cu atat se vor deschide si mai greu.
Regele, celui care el ii salvase intelegerea cu regina dupa certuri lungi si indelungate, i-a permis sa se apropie de ea pentru ca avea incredere. Ca rod al iubirii renascute din ajutorul culegatorului de perle, aparuse ea, o floare gingasa neintinata de energia rea si impovoratoare a lumii. Parintii insa au stiut de ce sa o fereasca, insa stiau ca incet vine timpul ca ea sa cunoasca lumea cu toate partile ei bune si rele, cu tot ce are ea de oferit. Fara sa cunoasca si partea rea era ca si cum ar fi trimis-o pe o barca mica in mijlocul marii dezlantuite de furtuni. Au facut un lucru bun cand l-au ales sa vegheze asupra cresterii ei, astfel ca ea sa se poata bucura de darul de a fii femeie in tihna si intelepciune.
„adevarul este o perla care iubeste adancul”
Trimis de regele tata al padurilor de demult, pentru a vegeha-o pe tanara domnita ce ajunsese la varsta fragedei tinereti, obisnuia sa ia forma unui greiere care ii canta in parul ei carliontat si lung. Fata, a carei frumuseti se impletea in prospetimea si firescul locurilor unde a crescut, il lua cu gingasie ii asculta cantul si il trimetea sa zburde prin poienita in care ea continua sa se scalde lipsita de griji, in razele obladuitoare ale soarelui. El zburda printre tufe pentru a ajunge in spatele unui copac sa isi poata relua forma de culegator de perle.. o admira cum se rasfata in sanul naturi si pleca la drumul lui, fericit ca mai luase o gura de viata. Tatal ei, regele, nu il lasa sa se apropie de ea sub adevarata lui infatisare. Spunea ca sunt adevaruri pe care ea inca nu e pregatita sa le cunosca. El, ii respecta dorinta si astepta ca mugurii ei de femeie sa incolteasca. Cand vor fi pocnit el va fi acolo sa ii vegheze si sa ii incurajeze sa se deschida. Atunci vor deschide ochii largi catre lume si ar fi pacat ca lipsa de consideratie a unor trecatori sa ii sperie si sa se inchida. Cu cat vor fi mai speriati, cu atat se vor deschide si mai greu.
Regele, celui care el ii salvase intelegerea cu regina dupa certuri lungi si indelungate, i-a permis sa se apropie de ea pentru ca avea incredere. Ca rod al iubirii renascute din ajutorul culegatorului de perle, aparuse ea, o floare gingasa neintinata de energia rea si impovoratoare a lumii. Parintii insa au stiut de ce sa o fereasca, insa stiau ca incet vine timpul ca ea sa cunoasca lumea cu toate partile ei bune si rele, cu tot ce are ea de oferit. Fara sa cunoasca si partea rea era ca si cum ar fi trimis-o pe o barca mica in mijlocul marii dezlantuite de furtuni. Au facut un lucru bun cand l-au ales sa vegheze asupra cresterii ei, astfel ca ea sa se poata bucura de darul de a fii femeie in tihna si intelepciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu