dupa-amiaza de plaja

ma pierd in neantul lui "dolce fa niente" cu gandul la tine si la reflexia nisipului care iti lumineaza partea neexpusa la soare.. umbra care lumineaza. Pentru ca din umbra se nasc misterele si acolo se pot vedea si foamea neprihanita de a cunoaste, si dorinta nemarginita de a trai. Restul.. este ceea ce se vede in general. Pui dulce, cum mi s-ar transforma mainile in arcuse iscusite ce ar canta pe corziile intinse de pasiune ale corpului tau. Ce cantec ar iesi. Cum m-as infrupta din tine si cum te-as prinde de solduri pentru a te trage in mine in timp ce gura mi-ar saliva de placerea iubirii ce ne poarta. Cu violenta te-as imobiliza intr-o stransoare indiferenta de incomoditatea sau chinurile pe care le produce, pentru a te nimeri cu salbaticie inauntru si pentru a savura spectacolul oferit de disparitia madularului meu plin de pofta in trupu-ti neprihanit de atata dorinta. Te-as lasa scurgandu-te amortita in continuare in balta de amor, prada ciugulelilor pasarilor curioase de plaja, adunate de chemarea spectacolului vietii. Te-as lasa acolo la intamplarea universului. Acolo esti acasa.